Procedura executării hotărârilor judecătorești referitoare la minori

Armand Veleanovici, PhD

Procedura executării hotărârilor judecătorești referitoare la minori este reglementată de Noul Cod de procedură civilă, în Capitolul IV, fiind custodie divortaplicabilă în cazul măsurilor privitoare la minori prevăzute într-un titlu executoriu: stabilirea locuinţei minorului, darea în plasament, înapoierea minorului de către persoana care îl ţine fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, precum şi alte măsuri prevăzute de lege (art. 909 alin. 1).

Creditorul – unul dintre părinți sau chiar amândoi, după caz – se poate adresa executorului judecătoresc, în baza titlului executoriu care cuprinde măsuri privitoare la minor.

Procedura prevede trei pași principali:

  1. Trimiterea somației către debitor.

Executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviinţare a executării, împreună cu o somaţie în care îi va comunica acestuia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării minorului de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu (art. 909 alin. 2).

Dacă debitorul nu se conformează somației, executorul, la cererea creditorului, va sesiza instanța de executare pentru a se face aplicarea prevederilor art. 905.

Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia prevăzută de titlul executoriu, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare (art. 905 alin. 1), care îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu (art. 905, alin. 2). Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părţilor (art. 905 alin. 4). Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării (art. 905, alin. 5).

În cazul în care în termen cel mult trei luni de la comunicarea încheierii de aplicare a penalității debitorul nu își execută obligația sau dacă este de rea-credință și ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt şi va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanţa de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti (art. 911 alin. 2).

  1. Executarea silită.

Dacă în termen de o lună de la comunicarea încheierii instanței prin care a fost obligat la plata penalităților (conform art. 905 alin 2) debitorul nu execută obligația sa, executorul judecătoresc va proceda la executarea silită (art. 910 alin. 1). Executarea se va efectua în prezenţa unui reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi, când acesta apreciază că este necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta (art. 910 alin. 2). Executorul judecătoresc poate solicita sprijinul agenţilor forţei publice, în condiţiile legii (art. 910 alin. 3). Pe parcursul executării nu este permisă bruscarea minorului sau exercitarea de presiuni asupra acestuia (art. 910 alin. 4).

Dacă executorul constată că însuşi minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă aversiune faţă de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale şi pe care îl va comunica părţilor şi reprezentantului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (art. 912 alin. 1).

Reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului va sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni. Cererea se soluţionează de urgenţă în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac (art. 912 alin. 2). La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanţă va întocmi un raport pe care îl va comunica instanţei, executorului judecătoresc şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (art. 912 alin. 3).

  1. Reluarea executării silite

După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite, potrivit art. 910. Dacă şi în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalităţi, conform dispoziţiile art. 905 (art. 912 alin. 4-5).