{"id":503,"date":"2015-10-10T19:10:38","date_gmt":"2015-10-10T19:10:38","guid":{"rendered":"http:\/\/www.expertpsy.ro\/wordpress\/?page_id=503"},"modified":"2017-10-13T10:43:12","modified_gmt":"2017-10-13T07:43:12","slug":"articole","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/www.expertpsy.ro\/wordpress\/index.php\/editura\/671-2\/articole\/","title":{"rendered":"Articole"},"content":{"rendered":"

Ata\u0219amentul \u00een constela\u021bia familiei \u00een divor\u021b<\/strong>\u00a0<\/strong><\/p>\n

Autori: Armand Veleanovici & Gabriela Dumitriu<\/em><\/p>\n

Asociatia ExpertPSY<\/em><\/p>\n

Dac\u0103 putem vorbi despre o nevoie real\u0103, fundamental\u0103, \u00een cazul membrilor familiilor care au trecut sau trec printr-o situa\u021bie de divor\u021b, atunci aceast\u0103 nevoie este, cu siguran\u021b\u0103, de suport emo\u021bional. \u00cen special \u00een cazul copiilor, destr\u0103marea familiei este, f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, destr\u0103marea unui \u00eentreg univers existen\u021bial, o situa\u021bie de deriv\u0103 afectiv\u0103 care poate genera rupturi esen\u021biale \u00een personalitatea copilului, cu repercusiuni pe parcursul \u00eentregii vie\u021bi. De modul \u00een care adul\u021bii, p\u0103rin\u021bii, gestioneaz\u0103 aceast\u0103 situa\u021bie (cu maturitate sau nu) depinde m\u0103sura \u00een care copilul se restructureaz\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 adaptativ\u0103 sau manifest\u0103 disfunc\u021bii pe termen mediu \u0219i lung.<\/p>\n

\u00cen contextul situa\u021biei de divor\u021b acord\u0103m o aten\u021bie special\u0103 conceptului de ata\u0219ament deoarece, \u00een rela\u021bia dintre copil \u0219i p\u0103rin\u021bi, liantul de baz\u0103 este ata\u0219amentul \u0219i, din perspectiva perturb\u0103rii acestei func\u021bii emo\u021bionale apare riscul dezvolt\u0103rii unei tulbur\u0103ri. Prin urmare, \u00een\u021belegerea acestui concept esen\u021bial \u00een dezvoltarea uman\u0103 de c\u0103tre p\u0103rin\u021bi, at\u00e2t cu privire la structurarea personalit\u0103\u021bii copilului, c\u00e2t \u0219i cu privire la propriile tr\u0103iri \u0219i maniere de raportare la rela\u021biile semnificative, poate decide traiectoria rela\u021bional\u0103 ulterioar\u0103.<\/p>\n

Ata\u0219amentul,\u00a0 \u00een\u021beles ca nevoie fundamental\u0103 a tuturor fiin\u021belor umane (\u0219i nu numai) de a forma \u0219i \u00eentre\u021bine leg\u0103turi emo\u021bionale puternice cu alte fiin\u021be, este, dincolo de orice conceptualizare, o nevoie fundamental\u0103 de a iubi \u0219i a fi iubit, de a se sim\u021bi\u00a0 \u00een\u00a0 siguran\u021b\u0103\u00a0 \u00een\u00a0 rela\u021bia semnificativ\u0103 cu ceilal\u021bi. Direc\u021bia fundamental\u0103\u00a0 \u00een\u00a0 care se formeaz\u0103 stilul individual de ata\u0219ament, este prescris\u0103 de c\u0103tre rela\u021bia copilului cu mama (sau persoana primar\u0103 de\u00a0 \u00eengrijire). Ulterior, pornind de la aceast\u0103 baz\u0103, stilul individual de\u00a0 ata\u0219ament cap\u0103t\u0103 rolul stilului rela\u021bional. Prin urmare, de modul\u00a0 \u00een\u00a0 care un copil\u00a0 \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 iubeasc\u0103 depinde modul\u00a0 \u00een\u00a0 care copilul devenit adult tr\u0103ie\u0219te\u00a0 \u00een\u00a0 rela\u021biile sale semnificative.<\/p>\n

Putem afirma, \u00een spe\u021b\u0103, c\u0103 orice rela\u021bie semnificativ\u0103 cap\u0103t\u0103 caracteristicile stilurilor de ata\u0219ament ale persoanelor implicate \u00een aceast\u0103 rela\u021bie.\u00a0 Ob\u021binem\u00a0 astfel, la un nivel superficial, rela\u021bii stabile, rela\u021bii marcate de team\u0103 de abandon sau separare, rela\u021bii dezorganizate, rela\u021bii ambivalente, marcate de binomul iubire-ur\u0103, rela\u021bii de dependen\u021b\u0103 sau rela\u021bii care se rup pentru a intra \u00een alte rela\u021bii care se rup, perpetu\u00e2nd un tipar rela\u021bional caracteristic. \u00centr-un alt registru, putem considera c\u0103 rela\u021biile sunt scenarii, iar cei implica\u021bi \u00een ele sunt actori care joac\u0103 roluri \u00eenv\u0103\u021bate. Singura diferen\u021b\u0103 \u00eentre teatrul real \u0219i\u00a0\u00a0 cel imaginar const\u0103 \u00een faptul c\u0103 actorul se identific\u0103 \u00een totalitate cu rolul pe care-l joac\u0103, fiind singurul cunoscut, moment \u00een care scenariul devine, dintr-un simplu scenariu, un scenariu de via\u021b\u0103 \u0219i rela\u021bii.<\/p>\n

\u00cencep\u00e2nd cu anii 80, au luat amploare \u0219i s-au dezvoltat dovezile privind rolul ata\u0219amentului \u00een formarea personalit\u0103\u021bii. Din punct de vedere istoric, teoria ata\u0219amentului s-a dezvoltat din teoria psihanalitic\u0103 a rela\u021biilor de obiect, utiliz\u00e2nd, totodat\u0103, concepte din teoria evolu\u021bionist\u0103, etologie, teoria controlului \u0219i teoria cognitiv\u0103[1]<\/sup><\/sup><\/a>. Ini\u021bial, rolul acestor cercet\u0103ri a fost unul de ordin explicativ, viz\u00e2nd clarificarea anumitor tipare de comportament, specifice nu doar bebelu\u0219ilor \u0219i\u00a0\u00a0 copiilor mici, ci \u0219i adolescen\u021bilor \u0219i adul\u021bilor. Anterior, comportamentul rela\u021bional era clasificat \u00een termenii dependen\u021bei \u0219i ai dependen\u021bei excesive \u00een rela\u021bie.<\/p>\n

Notabil \u00een acest sens este experimentul \u201eStrange Situation Procedure<\/em>\u201d[2]<\/sup><\/sup><\/a>, care const\u0103 \u00een studiul comportamentului copilului mic \u00een situa\u021bia controlat\u0103 de a fi l\u0103sat \u00een prezen\u021ba unor persoane str\u0103ine \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere \u0219i modul \u00een care acesta rela\u021bioneaz\u0103 cu mama, la \u00eentoarcerea sa, reac\u021biile fiind determinante pentru stabilirea tipului individual de ata\u0219ament.<\/p>\n

Teoria ata\u0219amentului postuleaz\u0103 faptul c\u0103 tendin\u021ba de a crea leg\u0103turi emo\u021bionale intime interindividuale este unul dintre elementele fundamentale ale naturii umane, existent \u00een forma germinal\u0103 \u00eenc\u0103 de la na\u0219tere. \u00cen prima etap\u0103 a vie\u021bii, sensul acestor leg\u0103turi este dat de rela\u021bia bebelu\u0219ului cu p\u0103rin\u021bii, sau \u00eenlocuitorii acestora, care au rolul func\u021bional \u0219i\u00a0\u00a0 emo\u021bional\u00a0 de protectori, furnizori de sprijin \u0219i resurse pentru nevoile primare. Cu alte cuvinte, \u00eentr-o prim\u0103 etap\u0103, supravie\u021buirea bebelu\u0219ului depinde \u00een totalitate de aceste persoane care \u00eei asigur\u0103 \u00een primul r\u00e2nd protec\u021bia. Copilul dezvolt\u0103, astfel, \u00een func\u021bie de maniera de r\u0103spuns a persoanelor semnificative, o baz\u0103 sigur\u0103 de ata\u0219ament \u00een rela\u021biile intime sau o manier\u0103 disfunc\u021bional\u0103 de raportare.<\/p>\n

Ulterior, \u00een anii de explorare, acest comportament devine vizibil, prin libertatea de mi\u0219care pe care o manifest\u0103 copilul. Explorarea mediului \u0219i intrarea \u00een rela\u021bie cu ceilal\u021bi, nesemnificativi, este un alt indicator al modului \u00een care s-a structurat ata\u0219amentul, \u00een sensul \u00een care, un copil care se simte \u00een siguran\u021b\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu disponibilitatea \u0219i capacitatea de protec\u021bie a adul\u021bilor va explora mediul \u00eentr-un mod relaxat, \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-se de figura de ata\u0219ament f\u0103r\u0103 a resim\u021bi anxietate \u00een leg\u0103tur\u0103 cu asta. La polul opus, un copil ata\u0219at nesigur va evita situa\u021biile care \u00eel \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de figura de ata\u0219ament, iar \u00een cazul \u00een care acest lucru este inevitabil, va manifesta comportamente \u0219i emo\u021bii dezadaptative.<\/p>\n

\u00cen acest mod ia na\u0219tere, \u00een cercet\u0103rile lui Ainsworth, conceptul de baz\u0103 de siguran\u021b\u0103<\/em> care, odat\u0103 structurat\u0103 \u00eentr-un anume fel, va func\u021biona \u00eentreaga via\u021b\u0103 ca \u0219i cadru general de manifestare individual\u0103 \u00een rela\u021bii semnificative, intime.<\/p>\n

 <\/p>\n

Familie, predeterminare, mediu \u0219i tip de ata\u0219ament \u2013 <\/strong><\/p>\n

o constela\u021bie a personalit\u0103\u021bii<\/strong><\/p>\n

Apari\u021bia domeniului neurobiologiei interpersonale, aflat la confluen\u021ba dintre domeniul neurobiologiei \u0219i cel al psihologiei dezvolt\u0103rii, asociat cu teoriile ata\u0219amentului, permite noi conceptualiz\u0103ri de ordin \u0219tiin\u021bific legate de modul \u00een care se structureaz\u0103 \u0219i perpetueaz\u0103 un anumit tip de ata\u0219ament. Abordarea reprezint\u0103 un cadru de referin\u021b\u0103 pentru \u00een\u021belegerea modului \u00een care sunt integrate experien\u021bele p\u0103rinte-copil \u00een structura personalit\u0103\u021bii celui din urm\u0103. Prin modul lor de a interac\u021biona cu propriii copii, p\u0103rin\u021bii influen\u021beaz\u0103 parcursul rela\u021bional ulterior al copiilor, set\u00e2ndu-se, astfel, un scenariu familial al ata\u0219amentului. Rela\u021bia, \u00een\u021beleas\u0103 ca tipar mental de interac\u021biune, este modelat\u0103 at\u00e2t de comunicarea social\u0103, c\u00e2t \u0219i de sistemul nervos. De modul \u00een care ne simboliz\u0103m lumea depinde modalitatea \u00een care percepem realitatea. La un nou-n\u0103scut, dezvoltarea creierului depinde at\u00e2t de informa\u021bia genetic\u0103, c\u00e2t \u0219i de experien\u021bele de via\u021b\u0103; puse \u00eempreun\u0103, acestea dau na\u0219tere modului \u00een care copilul \u00ee\u0219i simbolizeaz\u0103 lumea \u0219i \u00ee\u0219i formeaz\u0103 percep\u021bia asupra realit\u0103\u021bii. Astfel, experien\u021bele primare vor juca un rol esen\u021bial \u00een determinarea caracteristicilor unice ale conexiunilor cerebrale aflate \u00een formare[3]<\/sup><\/sup><\/a>. Raportarea adul\u021bilor la noul-n\u0103scut duce la dezvoltarea, \u00een plan mental, a\u00a0 unor instrumente esen\u021biale pentru supravie\u021buire. Buna dezvoltare a proceselor mentale depinde \u00een mare m\u0103sur\u0103 de tipurile de experien\u021be primare ale bebelu\u0219ului.<\/p>\n

Un rol deosebit de important \u00een dezvoltarea stilului personalit\u0103\u021bii \u0219i al interac\u021biunii \u00eel joac\u0103 procesul memoriei. Astfel, la nivelul conexiunilor neuronale, experien\u021bele tr\u0103ite structureaz\u0103 creierul pe toat\u0103 durata vie\u021bii, d\u00e2nd na\u0219tere unor procese asociative care modeleaz\u0103 comportamentul uman. Cu alte cuvinte, modul \u00een care este tratat un copil \u00een rela\u021bie cu persoanele semnificative determin\u0103 modul \u00een care se formeaz\u0103 personalitatea sa \u0219i\u00a0\u00a0 maniera \u00een care acesta va rela\u021biona de-a lungul vie\u021bii. \u00cen func\u021bie de tipul de memorie predominant pe anumite arii ale dezvolt\u0103rii, experien\u021bele tr\u0103ite determin\u0103 r\u0103spunsuri automate \u00een diverse situa\u021bii. La na\u0219tere (dup\u0103 unele studii chiar \u00eenainte de na\u0219tere) \u0219i \u00een primii ani de via\u021b\u0103, copilul are la dispozi\u021bie circuitele neuronale ale memoriei implicite (incon\u0219tiente), acea form\u0103 a memoriei care opereaz\u0103 f\u0103r\u0103 interven\u021bie con\u0219tient\u0103 \u0219i care faciliteaz\u0103 internalizarea experien\u021belor tr\u0103ite ca tipare mentale care determin\u0103 r\u0103spunsuri automate. \u00cen plus, \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 copilul nu dispune de filtre cognitive de procesare a informa\u021biilor, ceea ce determin\u0103 integrarea experien\u021belor tr\u0103ite ca reprezent\u00e2nd starea de normalitate, indiferent cum anume sunt aceste experien\u021be sub aspectul polarit\u0103\u021bii pozitiv-negativ. Ulterior, \u00eentre 3 \u0219i 5 ani apare memoria explicit\u0103 autobiografic\u0103, odat\u0103 cu apari\u021bia \u0219i consolidarea limbajului, dup\u0103 unii cercet\u0103tori, care permite stocarea con\u0219tient\u0103 a amintirilor prin intermediul existen\u021bei unui cod designativ (nu putem descrie ceea ce nu \u00een\u021belegem). Prin urmare, experien\u021bele legate de rela\u021bia primar\u0103 cu persoanele semnificative sunt stocate \u00een memoria implicit\u0103 \u0219i devin coduri rela\u021bionale care scap\u0103 controlului con\u0219tient. Concluzion\u00e2nd, genele \u0219i experien\u021ba de via\u021b\u0103 conlucreaz\u0103 pentru a determina ceea ce copiii devin, experien\u021bele de\u00a0 ata\u0219ament reprezent\u00e2nd, din acest punct de vedere, un fundament al personalit\u0103\u021bii ulterioare.<\/p>\n

Ata\u0219amentul sigur<\/em><\/strong> este creat atunci c\u00e2nd experien\u021bele primare de leg\u0103tur\u0103 includ un proces de aliniere la nevoile copilului. Prin prezen\u021ba constant\u0103 a mamei, copilul \u00een\u021belege c\u0103 mediul \u00eenconjur\u0103tor este sigur \u0219i disponibil s\u0103 \u00eei asigure supravie\u021buirea. Frustr\u0103rile sunt suportabile, iar conexiunea mam\u0103-copil este una adecvat\u0103. Tiparul mental care se dezvolt\u0103 \u00een mod implicit (incon\u0219tient) este unul de siguran\u021b\u0103 \u00een rela\u021bie, baz\u0103 ulterioar\u0103 pentru explorare liber\u0103 \u0219i dezvoltare armonioas\u0103.\u00a0\u00a0 Viitorul adult va fi capabil s\u0103 intre \u00een mod asumat \u00een rela\u021bii \u0219i nu se va sim\u021bi amenin\u021bat atunci c\u00e2nd rela\u021bia se termin\u0103. Va putea face fa\u021b\u0103 frustr\u0103rilor \u0219i se va sim\u021bi bine, at\u00e2t \u00een rela\u021bie, c\u00e2t \u0219i \u00een afara acesteia, la fel cum, \u00een copil\u0103rie, \u00ee\u0219i permitea \u00eendep\u0103rtarea de mam\u0103 f\u0103r\u0103 a se teme de dispari\u021bie sau abandon. Comunicarea \u00een rela\u021bie este func\u021bional\u0103, adaptat\u0103, non-manipulatorie. \u201eSunt \u00een siguran\u021b\u0103 at\u00e2t \u00een, c\u00e2t \u0219i \u00een afara rela\u021biei\u201d<\/em> devine dictonul central al stilului de\u00a0 ata\u0219ament sigur.<\/p>\n

Ata\u0219amentul nesigur evitant <\/em><\/strong>apare \u00een condi\u021biile indisponibilit\u0103\u021bii parentale \u0219i al respingerii repetate. Copilul ata\u0219at evitant tr\u0103ie\u0219te experien\u021be de rejec\u021bie \u0219i non-capacitate suportiv\u0103 a persoanei semnificative. Tiparul mental se dezvolt\u0103 de pe principiile evit\u0103rii apropierii \u0219i intimit\u0103\u021bii \u00een rela\u021bii, atitudinea central\u0103 fiind una de predic\u021bie a respingerii. Pentru a evita o nou\u0103 respingere, prefer\u0103 s\u0103 nu se implice. Neimplic\u00e2ndu-se, se izoleaz\u0103, confirm\u00e2ndu-\u0219i la nesf\u00e2r\u0219it scenariul de respingere.\u00a0 Comportamentul rela\u021bional devine unul de izolare \u0219i ne\u00eencredere, suspiciune \u00een cazul \u00een care cel\u0103lalt se arat\u0103 disponibil. \u201eNu po\u021bi avea \u00eencredere \u00een rela\u021bii, celorlal\u021bi nu le pas\u0103\u201d<\/em> este principiul rela\u021bional de baz\u0103 al adultului ata\u0219at evitant.<\/p>\n

Ata\u0219amentul nesigur ambivalent<\/em><\/strong> provine din ambivalen\u021ba rela\u021bional\u0103 a p\u0103rin\u021bilor. Suportul, comunicarea \u0219i conexiunea sunt discontinue. P\u0103rin\u021bii sunt lipsi\u021bi de constan\u021b\u0103 \u00een interac\u021biune, c\u00e2nd disponibili, c\u00e2nd absen\u021bi, intruzivi sau indiferen\u021bi. Dezorientat, copilul dezvolt\u0103 tendin\u021ba spre anxietate \u0219i nesiguran\u021b\u0103. Se teme de abandon, iar separarea este tr\u0103it\u0103 dramatic, angoasant. Adultul ata\u0219at ambivalent, este inconstant rela\u021bional \u2013 pe de o parte se aga\u021b\u0103, din cauza fricii de a fi p\u0103r\u0103sit, pe de alt\u0103 parte se distan\u021beaz\u0103 emo\u021bional, pentru a preveni durerea provocat\u0103 de un poten\u021bial abandon. Afectiv, rela\u021biile sunt tr\u0103ite cu o doz\u0103 considerabil\u0103 de anxietate (uneori paroxistic\u0103) ce provoac\u0103 comportamente dependente, care uneori ajung s\u0103 provoace \u00een cel\u0103lalt tocmai reac\u021bia de respingere de care se teme at\u00e2t de mult adultul ata\u0219at ambivalent.<\/p>\n

Ata\u0219amentul dezorganizat<\/em><\/strong>\u00a0 are la baz\u0103 experien\u021be parentale\u00a0 haotice, excesive, terorizante, puternic inconstante. Copilul este scindat \u00eentre tendin\u021ba natural\u0103 de a c\u0103uta proximitatea pentru a se sim\u021bi \u00een siguran\u021b\u0103 \u0219i\u00a0\u00a0 r\u0103spunsul amenin\u021b\u0103tor emo\u021bional\u00a0 sau fizic. Prin urmare, tocmai furnizorul de siguran\u021b\u0103 pune \u00een pericol siguran\u021ba copilului. \u00cen atare situa\u021bie, copilul se afl\u0103 \u00eentr-un paradox biologic, f\u0103r\u0103 resurse de rezolvare, tr\u0103ind un sentiment de \u201efric\u0103 f\u0103r\u0103 solu\u021bii\u201d[4]<\/sup><\/sup><\/a> . Este un tip de ata\u0219ament care se formeaz\u0103 in special la copiii care suport\u0103 abuzuri din partea p\u0103rin\u021bilor, comportament de altfel incompatibil cu rolul biologic \u0219i emo\u021bional\u00a0 parental. Se produce, astfel, o integrare neuronal\u0103 deficitar\u0103, provoc\u00e2nd dificult\u0103\u021bi \u00een reglarea emo\u021biilor, un comportament dezorganizat, inadaptare social\u0103, tendin\u021ba spre violen\u021b\u0103 \u0219i\u00a0\u00a0 agresivitate. Adultul cu\u00a0 ata\u0219ament dezorganizat are un comportament rela\u021bional destructurat \u0219i haotic, intr\u0103 adesea \u00een rela\u021bii abuzive \u0219i\u00a0\u00a0 r\u0103m\u00e2ne \u00een ele din cauza sentimentului familiar de nesiguran\u021b\u0103 sau este abuziv \u00een rela\u021bii. La r\u00e2ndul lor, ace\u0219ti adul\u021bi, \u00een cazul \u00een care nu \u00ee\u0219i \u00een\u021beleg \u0219i vindec\u0103 traumele, creeaz\u0103 la propriii copii un tip de\u00a0 ata\u0219ament dezorganizat.<\/p>\n

Ata\u0219amentul ca mo\u0219tenire transgenerational\u0103<\/strong><\/p>\n

Teoria transmiterii transgenera\u021bionale, \u00een\u021beleas\u0103 ca incon\u0219tient familial \u0219i importan\u021ba sa \u00een dinamica de via\u021b\u0103 \u0219i rela\u021bional\u0103 a unei persoane poate fi una dintre cheile care ne permit accesul c\u0103tre \u00een\u021belegerea \u0219i vindecarea unei \u00eentregi istorii de ata\u0219ament perturbat. Conform acestei teorii, exist\u0103 tendin\u021ba psihologic\u0103 de a repeta patternurile disfunc\u021bionale de comportament emo\u021bional\u00a0 \u00een genera\u021bii succesive, \u00een mod incon\u0219tient, gener\u00e2nd ceea ce se nume\u0219te patologia de transmisie transgenera\u021bional\u0103[5]<\/sup><\/strong><\/sup><\/a> <\/em>.<\/p>\n

Revenind la ceea ce am analizat anterior, tiparul primordial de ata\u0219ament se structureaz\u0103 \u00een rela\u021bia primar\u0103 cu persoanele de \u00eengrijire (mama sau substitut), fiind stocat ca tipar mental \u00een memoria implicit\u0103,\u00a0 incon\u0219tient\u0103. Prin urmare, experien\u021ba de\u00a0 ata\u0219ament care prescrie rela\u021biile semnificative ulterioare este una incon\u0219tient\u0103, manifestat\u0103 \u00een mod automat. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, la nivelul manifest\u0103rii de rol parental, o persoan\u0103 nu poate duce mai departe altceva dec\u00e2t ceea ce a internalizat ca mod de raportare \u00een rela\u021bie semnificativ\u0103. Cu alte cuvinte, modul \u00een care o femeie va manifesta rolul de mam\u0103 depinde de experien\u021bele primare de bebelu\u0219 \u00een rela\u021bie cu mama proprie sau substitutul matern. Ceea ce duce la o repetare incon\u0219tient\u0103, succesiv\u0103, a unui tip predominant de ata\u0219ament, de-a lungul arborelui genealogic, care se transform\u0103 \u00eentr-un scenariu familial incon\u0219tient al iubirii. Simbolic, acest scenariu cap\u0103t\u0103 aspectul unui destin emo\u021bional\u00a0 familial, care se perpetueaz\u0103 genera\u021bie dup\u0103 genera\u021bie. Putem iubi doar \u00een felul \u00een care am \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 este iubirea, c\u0103ci acel set de comportamente specifice au fost semnificate la nivel mental-emo\u021bional drept iubire, prin intermediul procesului asociativ neuronal. Aplicam, \u00een jocul rela\u021bional, acele reguli pe care le cunoa\u0219tem pentru a ajunge la rezultatele care ni se par, prin prisma scenariului nostru de via\u021b\u0103, cele de a\u0219teptat. C\u00e2t\u0103 vreme cauzele procesului r\u0103m\u00e2n stocate \u00een memoria incon\u0219tient\u0103, ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een rela\u021bii cap\u0103t\u0103 aspectul unei fatalit\u0103\u021bi destinale inevitabile, repetitive, care traseaz\u0103 drumul fiec\u0103rei rela\u021bii semnificative.<\/p>\n

 <\/p>\n

Acest articol face parte din lucrarea\u00a0 \u201cEvaluare, Expertiz\u0103, Interven\u021bie Psihologic\u0103 \u00een situa\u021bii de divor\u021b\u201d, aparut\u0103 la Editura STEF (Autori: psih. Armand Veleanovici, PhD \u0219i psih. Gabriela Dumitriu, MA).<\/p>\n

Detalii: https:\/\/www.expertpsy.ro\/wordpress\/index.php\/2015\/09\/29\/lansarea-lucrarii-evaluare-expertiza-interventie-psihologica-in-situatii-de-divort\/<\/a><\/p>\n

[1]<\/a> Bowlby, J. ,(1988). O baza de siguran\u021b\u0103. Aplica\u021bii clinice ale teoriei ata\u0219amentului<\/em>. Editura Trei, Bucure\u0219ti, 2011.<\/p>\n

[2]<\/a> Ainsworth, M. D. S., & Wittig, B. A. (1969). Attachment and exploratory behavior of one-year-olds \u00een a strange situation<\/em>. .Determinants of infant behavior (Vol. 4,pp. 111-136). London: Methuen.<\/p>\n

[3]<\/a> Siegel, D., Hartzell, M (2014). Parentaj sensibil \u0219i inteligent<\/em>. Editura Herald, Bucure\u0219ti, 2014.<\/p>\n

[4]<\/a> Hesse, E. & Main, M. Disorganized infant, child, and adult attachment: Collapse \u00een behavioral and attentional strategies. Journal of the American Psychoanalytic Association<\/em>. 48, 2000.<\/p>\n

[5]<\/a> Mitrofan, I., Stoica, D. Analiza transgenera\u021bional\u0103 \u00een terapia unific\u0103rii<\/em>. Editura Sper, Bucure\u0219ti, 2005.<\/p>\n

–––––––––––<\/p>\n

Psihoterapie\u00a0 si schimbare\u00a0 comportamentala<\/em><\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Psihoterapia este, dincolo de orice tip de definitie formala, standardizata, arta de a vindeca sufletul.<\/p>\n

Intr-un context in care analiza vizeaza metodele de programare si influentare comportamentala, putem afirma ca psihoterapia, prin demersul sau de ghidare a autocunoasterii si schimbarii comportamentale asumate, reprezinta o maniera de obtinere a controlului si managementului asupra propriului comportament.<\/p>\n

Vom urmari in continuare cateva etape pe care le parcurgem, in cadrul acestui demers. Retinem, in primul rand, faptul ca orice solicitare venita din partea unei persoane, pentru o psihoterapie vizeaza, in special, repere legate de comportament. Chiar si in contextul in care persoana resimte dificultati in plan emotional, obiectivul contine, de cele mai multe ori, solicitari privind modificarea sau intelegerea unor comportamente pe care le are si care, intr-un anumit context, produc disfunctii in plan social, personal, ocupational.<\/p>\n

Comportamentul este modul in care intram in contact cu mediul, prin urmare prima linie in care vom intampina dificultati care sa ne orienteze catre solicitarea unui ajutor va fi cea de la nivelul comportamental. Fie ca sunt aspecte pe care le sesizam noi insine, fie ca sunt observate si sanctionate de anturaj, ori dificultatile in relatii devin invalidante, tabloul expresiv al starii interioare este cel de ordin comportamental.<\/p>\n

Primul pas pe drumul schimbarii: raspunderea personala<\/em><\/p>\n

Drumul spre o viata implinita are, ca ingredient necesar, sentimentul raspunderii pentru destinul personal, actiuni si comportamente proprii, consecinte legate de acestea si, nu in ultimul rand, control asupra propriei persoane. Maturitatea inseamna raspundere personala.<\/p>\n

In psihoterapie, primul pas catre raspunderea personala, constient sau nu,\u00a0 este tocmai faptul ca recunoastem ca avem nevoie de ajutor. Chiar daca afisam un scenariu specific starii de victima, in care acuzam comportamentele celorlalti ca fiind lezante pentru noi, in cadrul demersului psihoterapeutic ceea ce invatam sa dezvoltam este, in primul rand, abilitatea de a ne recunoaste raspunderea personala in ceea ce ni se intampla. Invatam ca avem dreptul sa alegem experientele de viata, comportamentele pe care le avem, contextele in care ne aflam, ne eliberam, trepatat, de scenariile de neajutorare si de repetitiile care ne duc la acelasi rezultat.<\/p>\n

Intelegand ce anume din ceea ce ni se intampla reprezinta responsabilitate personala, invatam sa ne asumam majoritatea comportamentelor pe care le avem, ca fiind generate de noi insine, nu atribuite cauzal in exterior. Lesne de inteles faptul ca, devenind constienti de ceea ce generam si auto-generam, devenim, in acelasi timp, mai putin permeabili la influenta externa. Acceptam situatii si actiuni, doar in masura in care acestea corespund credintelor si principiilor noastre, in masura in care sunt in aliniere cu ceea ce credem, simtim, dorim.<\/p>\n

Observatorul intern ca factor al schimbarii<\/em><\/p>\n

In afara de rolul de actor, pe care il detinem pe scena sociala si in care suntem implicati \u00a0intr-o proportie majora pe parcursul vietii, ceea ce invatam sa dezvoltam in psihoterapie este rolul de observator, sau, mai bine-zis, rolul de auto-observator. Acest rol reprezinta, in sine, acea pozitie, ipostaza, stare interna care ne permite sa ne privim rolul de actor dintr-un unghi care permite analiza acestuia, identificarea erorilor care ne produc nefericire in relatii, a comportamentelor pe care le dorim modificate, a cauzelor acestora, ne permite sa constientizam ca facem lucruri pe care nu stiam ca le facem. Intre ceea ce credem noi despre noi insine si ceea ce reflecta un feed-back extern, este, de multe ori, o diferenta esentiala. Prin dezvoltarea rolului de observator intern, aducem mai aproape capacitatea de feed-back asupra noastra insine.<\/p>\n

Concret, atunci cand rolul de auto-observator este activ:<\/p>\n