{"id":119,"date":"2014-10-24T21:19:59","date_gmt":"2014-10-24T18:19:59","guid":{"rendered":"http:\/\/expertpsy.wordpress.com\/?p=119"},"modified":"2014-10-24T21:19:59","modified_gmt":"2014-10-24T18:19:59","slug":"despre-violenta-subtila-in-diverse-forme-de-manifestare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.expertpsy.ro\/wordpress\/index.php\/2014\/10\/24\/despre-violenta-subtila-in-diverse-forme-de-manifestare\/","title":{"rendered":"Despre violenta subtila in diverse forme de manifestare"},"content":{"rendered":"

Agresivitatea e un dat. Toti o avem. Si femeile si barbatii. Tipul de manifestare e insa diferit. Agresivitatea este deseori incriminata de multa lume, insa nu se face diferenta clara intre agresivitate si violenta. Agresivitatea ne-a fost data pentru supravietuire, violenta nu. Violentezi pe altul pentru ca esti sadic nu pentru ca vrei sa supravietuiesti. De ce ai ajuns sadic\u2026.e o poveste mai lunga si isi are sorgintea deseori in bataile luate de tine in copilarie\u2026.(vezi doar un ex extrem : Hitler).
\n<\/em><\/p>\n

Ca sa nu fim calcati in picioare avem nevoie de un anumit tip de agresivitate \u2013 combativitate. Altfel trecem la polul opus \u2013 si sintem draguti cu toata lumea \u2013 facem pe plac, facem totul pentru altii, ne inghitim furiile si ura si sfirsim sa ajungem deprimati.
\nSint doua comportamente opuse care fac rau : violenta (fizica, emotionala, verbala) si comportamentul de la polul opus cind nu ranesti pe nimeni \u2013 ci te ranesti pe tine si cind nu stii sa spui \u201cNu-Stop\u201d.
\nMai exista si agresivitatea pasiva, tacerea ostila \u2013 ca agresiune\u00a0 (care deseori se practica intre partenerii de cuplu \u2013 de citit cartea : Agresivitatea pasiva http:\/\/www.edituratrei.ro\/product.php\/Tim_Murphy_Loriann_Hoff_Oberlin_Agresivitatea_pasiv%C4%83_Cum_s%C4%83_o_recuno%C5%9Fti_%C5%9Fi_controlezi_la_tine_%C5%9Fi_la_ceilal%C5%A3i\/2035\/<\/a>
\n<\/em><\/p>\n

Pe scurt exista violenta fizica (aici nu cred ca avem dubii in definire), violenta verbala bruta (apelative \u201cesti prost\/proasta, esti timpit\/a \u2013 venite desigur din Parintele critic al persoanei care le adreseaza), violenta psihologica (aici dupa mine intra umorul negativ: ironia, sarcasmul, franchetea). Ironia si sarcasmul se intlnesc deseori in scrierile scriitorilor, la pamfletari, la ziaristi.\u00a0 Arma celui care scrie e condeiul si acesta poate fi uneori foarte piperat. Problema este cind se foloseste acest tip de umor in afara scrisului, in relatiile interumane. In violenta psihologica intra mai multe tipuri de comportament insa nu o sa le abordez decit pe cele din paranteze.
\n<\/em><\/p>\n

Deseori se intelege prin violenta verbala \u2013 un comportament prin care o persoana jigneste, raneste pe alta. Uneori este inteles gresit acest tip de comportament jignitor persoana spunind despre sine ca este doar sincera cu cealalta. Ce inseamna a fi sincer atunci ? A spune totul \u201cverde in fata\u201d \u2013 spun unii (aceia care pun semnul egal intre a fi diplomat si a fi nesincer \u2026.atunci va dati seama cum sint categorisite persoanele care sint delicate si stiu sa comunice eficient). Nu ma refer la mitomani, nici la persoanele care nu spun niciodata ce gindesc\u2026Si acolo, e superficial sa gindim ca daca persoana nu spune ce gindeste e falsa. Eu m-as intreba cum de a ajuns sa nu spuna ce gindeste ? Noi romanii avem o istorie lunga de a nu spune ce gindim, ce simtim (de a ne arata violenta verbala), de a nu ne arata suferintele\u2026.de a ride de ele\u2026.de a face bascalie\u2026.Asta ne-a si salvat insa asta e si o piedica in comunicarea autentica. Insa, comunicarea autentica nu inseamna dupa mine : jignire, insulta.
\nAceia care cred ca sinceritatea face bine mereu si oriunde se inseala si se ascund subtil sub aceasta sinceritate falsa.\u00a0 Paradoxal nu ? Cum sa fie sinceritatea \u201cfalsa\u201d? Se numeste \u201cFranchete\u201d \u2013 si este un mecanism de aparare destul de greu de detectat desi multi dintre noi il simtim.\u00a0 Nu are legatura cu o confruntare autentica.\u00a0 <\/em>Citat din cartea \u201cCum se autoprotejeaza mintea\u201d <\/em>Jerome Blackman\u00a0\u00a0 <\/em>ed TREI:\u00a0 Franchetea <\/em>(Feder, 1974)<\/em> \u201c<\/strong> Aparent, o persoana are o atitudine deschisa si este bine intentionata. Insa aceasta tendinta de a spune \u201cadevarul\u201d are un rol de protectie, atat pentru persoana in cauza cat si pentru ceilalti, de aflarea \u201cintregului adevar\u201d privind ostilitatea agresiva care o caracterizeaza.Individul de o sinceritate ofensatoare ii poate sanctiona adesea pe ceilalti pentru greselile lor. Poate ca acestia au facut ceva inadecvat, insa franchetea reprezinta o reactie exagerata, ce il apara pe individ de alte afecte. Exista cu siguranta situatii in care este normal ca indivizii sa devina iritati atunci cand isi dau seama ca celalalt incearca sa ii manipuleze. Cu toate acestea, sinceritatea in forma sa dezarmanta sau ofensatoare poate fi o aparare dezadaptativa atunci cand este folosita in mod automat si repetat. Cei care folosesc exagerat acest mecanism, isi pierd adesea locul de munca, isi indeparteaza prietenii, si prin urmare sufera.\u00a0 \u201d Franchetea de acest gen e sfidatoare si rebela.
\n<\/em><\/p>\n

Daca o femeie ii spune unei alteia \u2013 prietena \u2013 \u201cvai draga ce te-ai ingrasat Ai face bine sa slabesti pt sanatatea ta \u201c cum vi se pare remarca ei ? Posibil franca, adica dureros de sincera, grobiana,\u00a0 jignitoare. Persoana se scuza \u201cDa vai draga ce am facut ? Am fost doar sincera \u2026Ce, nu suporta adevarul ? \u201d Fireste ea poate sa fie asa pentru ca ea insasi are standarde extreme privind greutatea corporala (Adica ea are o problema \u2013 nu prietena careia ii adreseaza acele cuvinte, insa deseori nu e constienta de problema ei si o transfera altora). \u00a0Nu discut de criteriile : \u201c ce inseamna slab-gras dupa unii si altii\u201d (care sint de-a dreptul patologice la unele persoane). Acum depinde si pe ce ton i-a spus aceste cuvinte. E adevarat ca in momente de maxima intimitate intre doua persoane \u2013 franchetea e admisa <\/em>si atunci depinde de context. Ce ar fi daca o sotie\/iubita intr-un moment de \u201cmaxima sinceritate\u201d i-ar spune sotului\/iubitului citi parteneri a avut inainte de el si ce a facut cu ei in pat si alte \u201cdelicii\u201d de acest gen\u2026. (sa presupunem ca partenerul este matur emotional, este stapin pe ceea ce este el \u2026.si totusi \u2026.) Ce ar trezi in partener ? Oare recunostiinta ? Cum ar ajuta relatia o asemena dezvaluire sincera? (si ma refer la cuplurile din Romania, nu la cele din Olanda).Cind vrei sa ranesti pe cineva esti extrem de \u201csincer\u201d –<\/strong> ceva de genul \u201cVrei sa iti spun parerea mea sincera despre tine ? \u201d si de aici putem intra in multiple jocuri psihologice.
\n<\/strong><\/em><\/p>\n

Daca ne gindim din psrspectiva starilor Eului si triunghiului dramatic : persoana care violenteaza preponderent este Persecutor si deseori se afla in st de Parinte normativ negativ \u2013 critic si st de Copil rebel (Numai \u201cun copil rebel \u201d poate fi atit de franc incit sa raneasca pe celalalt sau sa faca in asa fel incit sa fie mereu contra \u2013 sa sfideze regulile sociale si autoritatea fireste : exemple cumva comice: se scobeasca in nas de fata cu altii si altele de ac gen).\u00a0 Persoanele care nu spun niciodata Nu, nu riposteaza cind este cazul folosesc cu preponderenta st de copil adaptat-obedient care are si un Supra eu extrem de puternic si teama de autoritate. Intra des in Victima.
\n<\/em><\/em><\/p>\n

Concluzie : st de copil adaptat pozitiv este buna in multe cazuri cind ne comportam in societate. Nu intotdeauna este bine sa ne dam toate \u201cmastile\u201d jos\u2026.Oricum de unele nici macar nu sintem total constienti\/constiente\u2026Unele \u201cmasti\u201d fac parte din rolurile noastre din viata de zi cu zi.
\n<\/em><\/p>\n

Mai este un tip de violenta de aceasta data si mai subtila : de obicei o practica intelectualii. Intelectualii nu arunca cu piatra si nici nu dau cu parul in cap \u2013 la propriu, ci doar la figurat : prin ironie, persiflare, sarcasm\u2026Arma lor e cuvintul vorbit sau scris. Si umorul intra in aceeasi categorie daca este folosit in exces. \u201cA ride de\u201d\u2026.nu e tot una cu \u201ca ride cu\u201d. \u00a0Umorul \u2013 (definitie adaptata din Blackman, Jerome S., 101 Ap\u0103r\u0103ri, Cum se autoprotejeaz\u0103 mintea, Editura Trei, Bucure\u015fti, 2009 si <\/em>Ionescu \u015eerban, Jacquet Marie-Madeleine \u015fi Lhote Claude \u2013 Mecanisme de Ap\u0103rare, Editura Polirom, 2002)<\/em> Persoana r\u00e2de \u00een fa\u0163a unei situa\u0163ii nepl\u0103cute, relev\u00e2nd aspectele ei pl\u0103cute. Astfel se protejeaz\u0103 de aspectele, efectele dramatice, dureroase pe care situa\u0163ia le genereaz\u0103. Ea evit\u0103 suferin\u0163a, aparent consider\u00e2ndu-se invincibil\u0103, puternic\u0103. Persoan\u0103 folose\u015fte autoironia pentru a-\u015fi nega triste\u0163ile, furiile, neadecv\u0103rile, nedorind s\u0103 \u00ee\u015fi recunoasc\u0103, s\u0103 con\u015ftientizeze propriile tr\u0103iri \u015fi g\u00e2nduri. \u00cen absen\u0163a unei introspec\u0163ii profunde, umorul nu este deloc un mecanism matur de ap\u0103rare, ba dimpotriv\u0103. Ironia \u015fi autoironia nu sunt dec\u00e2t fe\u0163ele negative ale umorului folosite tot pentru a evita sentimente dureroase sau penibile. \u00a0\u00a0(Pag. 99, 302-306)\u00a0\u00a0 Daca ironia vine de la straini, deseori putin ne pasa (pentru ca stim\u00a0 cine sintem, ce valoare avem), insa daca vine de la persoane apropiate atunci doare si sapa la radacina stimei de sine (mai ales la copii! ).\u00a0<\/em><\/p>\n

Aceste categorii de violente dor mult mai mult decit o palma. Nu de putine ori mi-a fost dat sa aud de la amici si clienti vorbind despre comportamentul parintilor \u201cMai bine imi dadea o palma \u2013 mama sau tata \u2013 decit sa ma ironizeze \u201c. Ironia naste rusine. Si rusinea e cancerul stimei de sine. Nu sint deloc pro agresivitate fizica asupra copiilor, insa sint de acord cu F Dolto \u2013 ca uneori o palma fizica nu e asa de dura decit o ironie acida.
\n<\/em><\/p>\n

Pina la urma si o injuratura autentica \u201cface to face\u201d e mai autentica in anumite contexte decit o ironie subtila care raneste mai adinc.<\/em><\/p>\n

Studiile arata ca sintem inclinati sa fim total sinceri si sa ne povestim intreaga viata chiar unei pers pe care nu o s-o mai vedem\u2026niciodata ( pt ca nu ne pasa\u2026daca nu o mai vedem niciodata) ( eventual in tren \u2013\u00a0 sint unele persoane care isi povestesc viata cu amanunte picante unor necunoscuti. De multe ori acele amanunte nu sint cunoscute si de familie si rudele apropiate )<\/em><\/p>\n

Articolul de mai jos (<\/em>http:\/\/scientia.ro\/stiri-stiinta\/91-psihologie-creier\/2914-cum-distingem-sarcasmul-de-sinceritate.html<\/a><\/em> ) <\/em>arata acelasi lucru : e mai usor sa ne dam friu liber pulsiunilor agresive pe internet \u2013 pe bloguri (si nu numai ) decit face to face. Cutumele sociale in general nu ne permit (decit foarte rar) \u00a0sa fim grobieni cu o persoana pe care o privim in ochi.\u00a0 Este si firesc sa fie asa \u2013 de aceea exista reguli sociale. Altfel \u2013 am sfirsti a ne omori intre noi daca consideram ca cineva ne enerveaza. Asta nu inseamna ca nu exista agresivitate : exista injuraturi, exista ironie, sarcasm, franchete\u2026.Pe internet \u2013 mai ales cind persoanele nu isi dau numele adevarat si scriu sub anonimat sint pline de \u201cfranchete\u201d (a se citi : grobianism, violenta verbala).\u00a0<\/em><\/p>\n

O sinceritate autentica are a face dupa mine cu o autoanaliza autentica. A spune ce gindim si ce simtim vis a vis de ceva este excelent, insa depinde cum o facem. Deseori a spune parerea noastra despre diverse lucruri nu inseamna a gindi din Adult, ci inseamna a critica din Parinte Normativ. (fireste fiecare dintre noi o facem mai mult sau mai putin \u2013 pentru ca fiecare dintre noi avem pete oarbe si prejudecati \u2026Nu putem sa cunoastem din tot si din toate.\u00a0 Important este sa ne dam seama de prejudecatile\/proiectiile noastre si sa le punem la indoiala).Este o intreaga arta sa discernem cind putem fi sinceri si cind nu.
\n<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong>Mecanismele de aparare le folosim aproape cu totii pentru a nu simti unele emotii si sentimente
\nsi a nu gindi la unele lucruri pe care le consideram neplacute Unele se pare ca sint mai adaptative decit altele : insa depinde cum sint folosite : afirmarea de sine prin exprimarea sentimentelor, sublimarea, altruismul nepatologic, introspectia, umorul, afilierea, anticiparea evenimentelor neplacute
\nAltele sint proslavite de altii \u2013 ca si cum ar fi de dorit : altruismul patologic, franchetea, identificarea cu victima, ascetismul, rationalizarea, intelectualizarea.<\/em><\/p>\n

Recomandare carti :\u00a0<\/i><\/p>\n

http:\/\/www.polirom.ro\/catalog\/carte\/mecanismele-de-aparare-teorie-si-aspecte-clinic-2466\/<\/a><\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em>http:\/\/www.edituratrei.ro\/product.php\/101_aparari_Cum_se_autoprotejeaza_mintea\/2185\/<\/a><\/em><\/p>\n

http:\/\/edituratrei.wordpress.com\/2010\/08\/18\/te-urasc-dar-te-iubesc-101-mecanisme-de-aparare\/<\/a><\/em>)<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Agresivitatea e un dat. Toti o avem. Si femeile si barbatii. Tipul de manifestare e insa diferit. Agresivitatea este deseori incriminata de multa lume, insa nu se face diferenta clara intre agresivitate si violenta. Agresivitatea ne-a fost data pentru supravietuire, violenta nu. Violentezi pe altul pentru ca esti sadic nu pentru ca vrei sa supravietuiesti. … Continu\u0103 lectura Despre violenta subtila in diverse forme de manifestare<\/span> →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-119","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.expertpsy.ro\/wordpress\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/119","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.expertpsy.ro\/wordpress\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.expertpsy.ro\/wordpress\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.expertpsy.ro\/wordpress\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.expertpsy.ro\/wordpress\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=119"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.expertpsy.ro\/wordpress\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/119\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.expertpsy.ro\/wordpress\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=119"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.expertpsy.ro\/wordpress\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=119"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.expertpsy.ro\/wordpress\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=119"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}