http://www.adevarul.ro/societate/viata/Cu_trecutul_la_psiholog_0_414559156.html
Cu trecutul la psiholog
Marţi 25 ian 2011
Comportamentul părinţilor lasă urme adânci asupra profilului psihologic al tinerilor
Alături de bagajul genetic, luăm de la părinţii şi bunicii noştri o serie de trăsături psihologice legate de comportament, iar de multe ori repetăm greşelile din tinereţe ale acestora. Alegerea partenerilor şi rolul pe care vrem să-l jucăm în societate ţin de trecutul familiei. Nu sunt mituri, sunt lucruri demonstrate de specialiştii în psihogenealogie.
Ioana N. are 28 de ani şi a apelat la ajutorul unui psiholog pentru că are „un blocaj”. Aşa îl numeşte ea: „blocaj de personalitate”. În traducere, cea mai mare problemă a ei este că nu reuşeşte să-şi găsească un partener de viaţă.
„Până acum doi ani, a fost tot timpul cineva în viaţa mea, dar niciodată persoana potrivită. De doi ani însă nu reuşesc să-mi fac ordine în gânduri. Nu am mai avut o relaţie de 24 de luni”, explică Ioana. Psihologul care ar trebui s-o ajute să iasă din acest blocaj nu a identificat o problemă majoră în urma unor prime discuţii. „Analiza unui caz durează însă ceva mai mult”, spune specialistul.
În urmă cu câteva zile, s-a decis să-i facă Ioanei o genogramă – o analiză a arborelui genealogic în funcţie de profilul psihologic al membrilor familiei. „Şi atunci am descoperit una dintre cauze. Mama Ioanei s-a căsătorit la 32 de ani. Între 26 şi 31 de ani a avut un blocaj similar cu al ei”, afirmă psihologul.
De cele mai multe ori, temerile pe care le au tinerii sunt reflecţii ale anxietăţilor părinţilor sau ale bunicilor, spun specialiştii. „Aşchia nu sare departe de trunchi nici când vine vorba de trăsături psihologice”, spune şi Cristiana Leviţchi, psihoterapeut la Sensart. Aceasta susţine că trecutul familiei ne influenţează de cele mai multe ori deciziile.
Programare psihologică
„Dacă mama a avut o relaţie foarte bună cu soţul, iar copilul, să zicem fată, o apropiere deosebită faţă de tată, ea îşi va alege un partener care să semene cu părintele”, explică Leviţchi un mit vechi din străbuni. Totuşi, dacă tatăl consuma mult alcool şi îşi bătea soţia, copilul se va feri toată viaţa de un partener violent sau care are anumite vicii.
De cele mai multe ori moştenim lucruri legate de meserii, de parteneriat, de modalitatea de trai în cuplu, dar şi sentimente de fericire, de împlinire sau de nefericire. Toate aceste preluări nu sunt altceva decât o programare psihologică inconştientă. Cristiana Leviţchi a alcătuit şi o listă de cazuri clare de psihogenealogie.
Încărcătura numelui. Numele dat copiilor este şi o etichetă psihologică. În cazul în care cel mic este botezat după un bunic, acesta ia o parte din destinul acestuia. Astfel, nu este bine să punem copilului numele unui bunci sau al unui unchi care a avut un destin tragic.
Copiii de înlocuire. „Un copil născut la câteva săptămâni sau chiar luni după decesul unui membru important al familiei sau după moartea unui frate este de multe ori văzut de ceilalţi ca un înlocuitor pentru cel decedat”, explică Leviţchi. Copilul va avea toată viaţa de suferit din punct de vedere psihologic pentru că persoanele din jur se aşteaptă să repete destinul celui care a încetat din viaţă. Cristiana Leviţchipovesteşte cazul unei fetiţe de 6 ani şi 7 luni care s-a aflat în această situaţie.
„Fata suferea de pareză de nerv facial. Aparenţa ei este băieţoasă, este tunsă scurt. Este nedezlipită de mamă la propriu, şi mama de ea (anxietate de separare) şi neşcolarizată. Nu a fost dată niciodată la grădiniţă, sub pretextul mamei că nu «stă singură». Mama doarme, desigur, cu ea în pat. Mai are două surori şi un frate mai mari ca ea. Înaintea ei, familia a mai avut un copil, un băiat care a decedat la 1 an şi jumătate, după ce a căzut într-o oală cu lichid fierbinte. Desigur, mezina este copil de înlocuire pentru acel băiat”, spune Leviţchi.
Secretele de familie. Psihologii spun că nu este bine să ascundem lucruri precum faptul că un copil a fost adoptat sau că este „din flori”. „La fel, nu este bine să ascundem violenţe, crime, vicii. Aceste temeri se transmit la nivel psihologic şi sunt repetate inconştient”, mai spune psihoterapeutul. Leviţchi îşi aminteşte de cazul unei fete de 16 ani care a făcut un avort la această vârstă. Din analiza arborelui genealogic a reieşit că şi mama fetei a avut un avort tot la 16 ani, însă acest lucru a fost ţinut secret.
Sensibilităţile psihologice. Comportamentul părinţilor faţă de cei din jur, dar şi unele trăsături de personalitate sunt transmise din generaţie în generaţie. La fel, sensibilităţile psihologice ale părinţilor se accentuează în cazul copiilor, în situaţii declanşatoare.
“Aşchia nu sare departe de trunchi nici când vine vorba de trăsături psihologice. Toate caracteristicile pe care le moştenim sunt, de fapt, o programare inconştientă.”
Cristiana Leviţchi
psihoterapeut
Consiliere de familie pe baza emoţiilor moştenite
Sfaturile specialiştilor pot schimba defecte moştenite din familie Foto: Shutterstock
Cel mai nou domeniu în care este folosită psihogenealogia, şi implicit genogramele, este consilierea de familie. „Probleme din cadrul unui cuplu sau dintr-o căsnicie sunt analizate din punct de vedere al trăsăturilor şi comportamentelor părinţilor celor doi soţi”, afirmă Cristiana Leviţchi. Potrivit specialiştilor, genograma poate fi utilă pentru a determina diferenţele fundamentale dintre indivizi, dar şi pentru a găsi acele lucruri considerate inacceptabile de către unul dintre parteneri.
Multe defecte şi diferenţe dintr-un cuplu sunt puse în oglindă cu problemele din alte familii. Comportamentele care nu au fost acceptate de mamă la soţ vor fi acceptate cu greu de fiică, atunci când este în interiorul unui cuplu. La fel, psihogenealogia poate oferi răspunsuri clare când vine vorba de relaţia cu copilul.
„De multe ori se ajunge la conflicte în interiorul unei familii din cauză că unul dintre parteneri nu se poartă cu copilul aşa cum şi-ar dori celălalt”, mai spun psihologii. Aceştia susţin că, dacă unul dintre membrii cuplului a crescut într-o familie violentă, acesta ar putea avea o serie de accese de furie faţă de propriul copil.
„Aceste comportamente se pot corecta doar prin terapie şi prin consiliere familială. Partenerul trebuie să accepte că defectele nu dispar peste noapte şi că o persoană se schimbă foarte greu”, explică specialiştii. Şi în cazul cuplurilor tinere este bine ca partenerii să cunoască trecutul celuilalt. „Nu trebuie să fie un interogatoriu, dar membrii viitorului cuplu trebuie să afle lucruri despre familie, despre statutul social şi financiar”, adaugă Leviţchi.
Sărac sau bogat?
Aceasta spune că fericirea şi nefericirea în cuplu se moştenesc, la fel ca satisfacţia financiară. „Sărăcia şi bogăţia sunt lucruri care se învaţă din familie. Dacă unul dintre parteneri a crescut cu ideea că este bogat, nu se va putea adapta unei stări financiare precare.”
În acelaşi timp, cei care au moştenit sărăcia ca o normalitate, vor face greşeli în momentul în care vor deveni bogaţi. Unele dintre aceste greşeli pot consta în îndepărtarea partenerului de cuplu sau în crearea unei imagini de sine eronate. În cazul fericirii, dacă unul dintre membrii cuplului a crescut într-o familie dezbinată, acesta se va bucura mai greu de o stare de armonie în cuplu.
Genograma sau cât de sănătoasă e familia ta
Instrumentul de lucru folosit de psihologi pentru rezolvarea unor astfel de cazuri este genograma. De fapt, un tablou al relaţiilor interumane ale familiei, dar şi al bolilor de care au suferit strămoşii noştri, potrivit genealogytoday.com. Primele genograme au apărut în 1985 şi au fost făcute pornind de la arborele genealogic al unei persoane. Şi acum genogramele se alcătuiesc în acelaşi mod, stabilind în cazul fiecărui membru al familiei ce relaţii a avut cu alte rude, de ce boli grave a suferit, dar şi modul în care s-a comportat cu copiii.
La început, acestea erau folosite pentru rezolvarea unor cazuri medicale şi pentru identificarea unor boli ereditare. Cercetătorii de la mai multe universităţi de medicină din Marea Britanie au încercat să găsescă şi o legătură genetică pentru cazurile de cancer, folosindu-se de genograme. Ulterior, acestea au devenit relevante şi în domeniul specialiştilor care studiază comportamente umane.
Astfel, în prezent, genogramele sunt folosite de consilieri în carieră, de psihologi, de traineri personali, dar şi de specialişti în genetică. Genogramele oglindesc trăsăturile psihice, alături de cele de personalitate luate de la părinţi, şi sunt o analiză a comportamentelor înaintaşilor, moştenite, care pot fi însă educate, spun şi experţii citaţi de site-ul genealogytoday.com.
Trainer: Armand Veleanovici, MA, PhDs, supervizor psihologie clinică și consiliere psihologică, psihoterapeut specialist, coordonatorul Centrului de Consiliere din cadrul DGASPC Sector 2 București, practică privată.
Trainer: Armand Veleanovici, MA, PhDs, supervizor psihologie clinica si consiliere psihologica, psihoterapeut specialist, coordonatorul Centrului de Consiliere din cadrul DGASPC Sector 2 Bucuresti, practica privata.